1483-1546

Martin Luther (1483-1546) cel care a initiat reforma religioasa ce sta la baza intregului protestantism. Calugar catolic si profesor la Universitatea din Wittenberg, Martin Luther s-a apropiat de ideile umanistilor Renasterii si a dat o noua interpretare invataturii crestine. In conceptia sa, omul isi obtine mântuirea numai prin credinta, biserica si clerul, sfintii, moastele, iconele, statuile etc nu au nici un rol in iertarea pacatelor. In 1517, Luther a afisat pe usa bisericii din Wittenberg (Germania) cele 95 de teze prin care se condamnau abuzurile Bisericii Catolice, in special comertul cu indulgente. Principii germani, interesati sa inlature autoritatea Bisericii Catolice asupra statelor lor, l-au aparat pe Luther si au raspândit noile idei. In anul 1526, dieta de la Speyer a hotarât ca fiecare principe este liber sa decida religia supusilor de pe teritoriul sau. Acest "protest" al principilor - contra incercarii de reinstituire a catolicismului - a dus la denumirea de "protestantism", utilizata pentru toate confesiunile nascute in urma Reformei.

Cultul se numeste Biserica Evanghelica-Lutherana C.A. ("Confessio Augustana" = "Credinta de la Augsburg") si a fost raspândit de Martin Luther, spre deosebire de Biserica Reformat-Calvina cu "Credinta Elvetiana" ("Confessio Helvetica"), propagata in Elvetia de Calvin (la Geneva) si de Zwingli (la Zürich).

Acest cult are la baza invatatura lui Martin Luther (1483-1546) cel care a initiat reforma religioasa ce sta la baza intregului protestantism. Calugar catolic si profesor la Universitatea din Wittenberg, Martin Luther s-a apropiat de ideile umanistilor Renasterii si a dat o noua interpretare invataturii crestine. In conceptia sa, omul isi obtine mântuirea numai prin credinta, biserica si clerul, sfintii, moastele, iconele, statuile etc nu au nici un rol in iertarea pacatelor. In 1517, Luther a afisat pe usa bisericii din Wittenberg (Germania) cele 95 de teze prin care se condamnau abuzurile Bisericii Catolice, in special comertul cu indulgente. Principii germani, interesati sa inlature autoritatea Bisericii Catolice asupra statelor lor, l-au aparat pe Luther si au raspândit noile idei. In anul 1526, dieta de la Speyer a hotarât ca fiecare principe este liber sa decida religia supusilor de pe teritoriul sau. Acest "protest" al principilor - contra incercarii de reinstituire a catolicismului - a dus la denumirea de "protestantism", utilizata pentru toate confesiunile nascute in urma Reformei.

Martin Luther opune faptelor si actiunii harice a bisericii, mântuirea numai prin credinta. Contestând valoarea faptei, era natural sa tagaduiasca si influenta bisericii. Credinta singura, îndreptatind mântuirea, nu mai era nevoie de o ierarhie învatatoare de drept divin, nici de tainele bisericesti. Imparatia lui Dumnezeu devine o lucrare pur interioara, iar singura autoritate si regula de credinta este Biblia, pe care fiecare are dreptul si puterea sa o interpreteze dupa liberul sau examen. In afara de Biblie nu exista alt izvor al revelatiei, deci se elimina valoarea traditiei. In practica, luteranismul a trebuit sa cedeze din rigiditatea teoretica si sa organizeze alte forme ale bisericii, instituind un oficiu de predicatie si împartirea tainelor, însa nu prin consacrare-sfintire, ci prin delegatie din partea comunitatii. Din cele 7 sacramente sunt pastrate numai doua: botezul si euharistia. Putere sfintitoare ar avea-o numai botezul. Euharistia are numai importanta simbolica, fiind un act de comemorare, cum este de altfel admisa si penitenta, ca un act public alcatuit din meditatii pioase si examen de constiinta.